Cele mai citite locatii:
Arhiva
All tagged Romania
Noapte lucie. Praf de stele si parfum de copilarie. Freamat si culoare. Instalatii luminoase si decoratiuni specifice iernii sporesc farmecul strazilor, ghirlandele desavarsesc frumusetea fatadelor din centru, iar ursuletii de plus, asezati confortabil pe pervazuri, arunca priviri furise la trecatori. Craiova pare desprinsa din povesti.
Pe drumul ce leaga Targoviste de Sinaia, via Bezdead, am gasit locul potrivit daca vrei sa innoptezi la poalele Bucegilor sau te bucuri de preparate traditionale: Hanul din Meri. S-a nascut din ideea de a face lucruri frumoase, asadar nu-i de mirare ca-i tare fain: iazul, podurile arcuindu-se, foisoarele-terase, toate se integreaza perfect in decor.
“Hapiness is homemade” sta scris cu litere de-o schioapa pe mesele unui restaurant din orasul cuibarit pe malurile Oltetului, nu departe de Craiova. Aici, doi tineri inimosi, Mirel si Alin, au pus bazele unui proiect cu gust. Bun gust. EATALY a aparut in urma cu 4 ani, atunci cand spiritul antreprenorial al lui Mirel s-a intalnit cu pasiunea pentru bucatarie a lui Alin si a facut ca prietenia celor doi sa ia o noua intorsatura.
Sighisoara. A nu stiu cata oara! Imi creionasem in minte o harta a zilei, cand am dat nas in nas cu Dorin Stanciu, tobosarul cetatii. L-am urmarit minute bune: dadea binete tuturor turistilor si, dupa ce scotea din manseta straielor medievale cateva replici, intra in vorba cu fiecare. Ne-a uimit cat de bine-i sade in pielea personajului.
Senin de decembrie. Cateva zile libere si planuri putine, atatea cat sa incapa intr-un rucsac, ne-au determinat sa petrecem un weekend la Sighisoara. Locuri cu o vibratie aparte ne-au luat prin surprindere, ne-am cufundat in atemporal, iar experienta s-a desavarsit atunci cand in memoria insetata de copilarie am descoperit gusturi.
La doua zile dupa ce s-au aprins luminitele in Targul de Craciun din Craiova, hop si eu! De fapt, hop si noi, o mana de prietene bune, bune de tot. Ne-am revazut la 30 de ani de la terminarea Liceului Pedagogic, iar dupa petrecere am mers glont in pietele unde au inceput a se tese povesti de iarna pentru vremea ninsorilor si a colindelor.
Cine-a zis ca targul este doar un prilej de a te intalni cu Mos Craciun !?
Atunci cand creionam o calatorie, ne gandim serios ce avem nevoie, asadar cand vine vorba despre cazare, facem alegeri care sa ni se potriveasca. Sunt convinsa ca si tu faci la fel. Uneori, mai simplu, dar conform nevoilor noastre, poate fi mai satisfacator comparativ cu sofisticat, nu-i asa?
Sunt in toi sau se fac ultimele pregatiri pentru Targurile de Craciun din Romania, asadar m-am gandit sa-ti aduc in atentie primele orase care dau startul sarbatorilor de iarna. Care sunt acestea?
Inside, The Village: o intoarcere in copilarie si ganduri tesute intr-o clipa de meditatie. Apoi? Prezent: secunde ritmand contrapunctic, in acord cu bataile inimii.
Mai mereu mi se pare ca ceasurile zboara ca minutele, insa nu: aici nu. Am stiut unde vin, asa ca am fost pregatita sa traiesc clipa inaltata la rang de vesnicie. M-am trezit dupa cantecul cocosilor si, in mutenia locului, m-am bucurat de simplitate. Si de pace. O frumusete indescriptibila mi-a desfatat privirile.
Un proiect indraznet innoada dupa o noua regula itele unui spatiu in care linistea te indeamna s-o asculti, iar natura s-o observi: PurpleVague. Un concept interesant si o invitatie la relaxare in natura. Timpul? Ca si cum ar sta pe loc.
Trecuse de pranz cand am luat drumul din Sibiu catre Carta, localitate renumita pentru abatia cisterciana, cea mai estica manastire cisterciana. Singura din Romania. Sosea buna, libera, astfel ca nici nu stiu cand am parcurs cei 50 km. Soarele se ascunsese dupa nori cand ne-au iesit in cale ruinele. Am lasat masina in parcarea de vizavi si ne-am indreptat spre casa de bilete. Am platit 10 lei/adult. A meritat.
Porumbacu de Sus. Nu departe de intrarea in satul cuibarit la poalele Negoiului, pe poarta de la numarul 459 sta scris cu litere de-o schioapa: La Mama Anica. Doua case restaurate in stil traditional, au parfum de odinioara. Pentru mine, nu poate fi egalat de nicio alta esenta.
La marginea unor sate transilvanene ce-si duc linistit traiul, paralel cu soseaua, o mocanita se incapataneaza sa te poarte prin peisajul rural de pe Valea Hartibaciului, intre Cornatel si Hosman.
Cloasterf. Am ajuns pe inserat. Storurile celor cateva ferestre luminate nu fusesera inca coborate, iar ploaia marunta ce cadea asupra satului transilvanean, invaluia intr-un nimb umed si mohorat ulitele pietruite. Era singura care tulbura linistea.
Crit. Cand am ajuns, ploaia se oprise. Ultimii stropi jucausi topaiau pe tiglele din argila, in timp ce soarele anemic de aprilie se staduia sa puna pete luminoase pe casele varuite in culori tipatoare. Mai batrane ca timpul, cu ziduri roase de umezeala si santuri urzite in curmezisul tamplelor, insa mandre. Una mai mandra ca alta.
Dupa un mic dejun generos de care ne-am bucurat la Boutique Hotel von Graf din Sighisoara, am pornit catre Saschiz. Drumul a fost aglomerat, asa cei 20 km i-am parcurs in aproximativ o jumatate de ora. Ne-am oprit la Ceainaria Tei. Drept sa-ti spun, e mai mult decat o ceainarie. E despre viata la tara, la bunici.
Boutique Hotel von Graf. O cladire despre care nu se stie cand a fost ridicata, ci de cand exista: 1734, se incapataneaza sa spuna povesti. Recent renovata, una dintre cele mai vechi case din Cetatea Medievala a Sighisoarei, gazduieste un hotel cu aer rustic, a carui simplitate te relaxeaza.
In weekend am mers la Targul de Craciun din Sighisoara. Inspirata alegere! Deloc aglomerat, pesemne ca cei mai multi au ales Craiova, Sibiu, Brasov sau Cluj, a fost exact genul acela de targ pe care ti-l doresti atunci cand vrei sa gusti din poezia locului. Nu are nimic opulent, dimpotriva: il asociez cu simplitatea Nasterii Mantuitorului.
Breb. Final de noiembrie. Nici toamna, nici iarna. Mijea de ziua cand am ajuns, asa ca satul era pe jumatate adormit. De dupa portile uriase, cioplite in lemn, se iveau una cate una case mai noi sau mai vechi. Nu semanau cu cele pe care le vazusem in fotografiile de pe internet in care era prezentat Breb: case mici, acoperite cu sindrila, dranita cum ii spun morosenii, asadar nu a fost dragoste la prima vedere. Aveam sa ma indragostesc, insa, mai tarziu, caci le-am gasit.
Ce mi-a placut la Casa Bozai ? Faptul ca membrii unei familii: Ileana, Ion, Țuțica si Petre ne-au oferit un exemplu despre cum ar trebui sa fie conceput turismul rural la noi in tara: de la cazare la mancare sanatoasa si ospitalitate.
