Cele mai citite locatii:
Arhiva
Reepham. Cateva magazine mici (macelarii, o florarie, bacanii), o biserica medievala si un pub traditional, compun cadrul unui loc linistit, aflat la 30 de minute cu masina de coasta aglomerata a Norfolk (la Nord) si la tot atatea minute de Norwich, orasul plin de viata din Sud.
In apropierea Craciunului, intre Sheringham si Holt, o fermecatoare poveste de iarna prinde viata la lasarea intunericului. Decorat festiv si scaldat in lumini multicolore, trenul a carui locomotiva cu abur pufaie, este gata sa te ia din gara Sheringham, iluminata spectaculos, si sa te duca intr-o calatorie de neuitat prin peisajul rural ondulat din North Norfolk. Peisajele idilice devin magice atunci cand luminile colorate pun stapanire pe ele.
Boutique Hotel von Graf. O cladire despre care nu se stie cand a fost ridicata, ci de cand exista: 1734, se incapataneaza sa spuna povesti. Recent renovata, una dintre cele mai vechi case din Cetatea Medievala a Sighisoarei, gazduieste un hotel cu aer rustic, a carui simplitate te relaxeaza.
In weekend am mers la Targul de Craciun din Sighisoara. Inspirata alegere! Deloc aglomerat, pesemne ca cei mai multi au ales Craiova, Sibiu, Brasov sau Cluj, a fost exact genul acela de targ pe care ti-l doresti atunci cand vrei sa gusti din poezia locului. Nu are nimic opulent, dimpotriva: il asociez cu simplitatea Nasterii Mantuitorului.
Breb. Final de noiembrie. Nici toamna, nici iarna. Mijea de ziua cand am ajuns, asa ca satul era pe jumatate adormit. De dupa portile uriase, cioplite in lemn, se iveau una cate una case mai noi sau mai vechi. Nu semanau cu cele pe care le vazusem in fotografiile de pe internet in care era prezentat Breb: case mici, acoperite cu sindrila, dranita cum ii spun morosenii, asadar nu a fost dragoste la prima vedere. Aveam sa ma indragostesc, insa, mai tarziu, caci le-am gasit.
Ce mi-a placut la Casa Bozai ? Faptul ca membrii unei familii: Ileana, Ion, Țuțica si Petre ne-au oferit un exemplu despre cum ar trebui sa fie conceput turismul rural la noi in tara: de la cazare la mancare sanatoasa si ospitalitate.
Ador Targurile de Craciun. Stiu ca altfel arata cand este zapada, insa faptul ca anul acesta lipseste, nu m-a impiedicat sa dau o raita. Am inceput cu Targul de Craciun din Sibiu, am continuat cu Targul de Craciun din Craiova, iar in weekend am fugit la Brasov. Si bine am facut! Brad, luminite tresarind la auzul colindelor romanesti, bucate alese si voie buna.
Mijea de ziua cand am ajuns in Breb. Peisajele bucolice incepususera a se contura in fundal, iar in labirintul ulitelor fara nume, cantecul ragusit al cocosilor spargea linistea. Ca sa intram in jocul locului, a trebuit sa ne punem bocancii, caci noroiul ne ingropa complice pasii.
Harbor Club St. Lucia, Curio Collection by Hilton. Frumusete tropicala si farmec maritim. Nu, nu a fost dragoste la prima vedere, caci n-avea de-a face cu genul de cazare pe care o cautam, insa alegerea s-a dovedit a fi mai mult decat inspirata. Primul as pe care l-a scos din maneca, a fost localizarea: Gros Islet. Asadar, perfect, caci ne doream o vacanta activa.
Ideea de a rezerva o camera la un hotel situat la o aruncatura de bat de casa mi-a venit atunci cand o prietena m-a apelat pentru o recomandare de cazare in Craiova. Voia sa viziteze Tragul de Craciun. Am prins din zbor momentul si nu am mai stat pe ganduri. Zis si rezervat! Ne-am facut pe fuga valiza, iar la ora 14 aveam sa ne oprim in fata unui hotel gazduit intr-o cladire istorica: Hotel Splendid 1900.
Inchide ochii si imagineaza-ti beculete mii, zeci de mii, tresarind la auzul colindelor romanesti. Apoi, adauga aroma dulce a copilariei sau pe cea a adolescentei. Asa se vede si se simte in aceasta perioada in Piata Prefecturii din Craiova.
Mii de beculetete, proiectii luminoase dansand pe cladiri, bucurie si stralucire personalizata. Cand se lasa intunericul, e feerie la Targul de Craciun din Sibiu. Si zumzet.
Am revenit de cateva zile din Sibiu, insa gandul mi-a ramas agatat de una dintre casele ce se inghesuie intr-o mica piata din centrul vechi. Acolo, in locul al carui nume aminteste de una dintre cele mai importante bresle ale cetatii: bresla aurarilor, intr-o cladire Monument Istoric, am descoperit o pensiune absolut minunata: Artisans Boutique Villa.
Intr-un oras in care timpul s-a ratacit, iar cladirile spun povesti, nu puteam face nota discordanta cu cazarea, asa ca am ales in consecinta. La capatul strazii pietruite ce nu se sfieste sa treaca prin fata Catedralei Sf Jacob, nedezlipit de zidul medieval ce inconjoara Rothenburg ob der Tauber, sta Burghotel. El a fost alesul.
Rothenburg ob der Tauber. Lumina difuza de amurg umplea strazile marginite de case cu ziduri mierii, in timp ce pe aleile pietruite greierii cantau la viori, iar frunzele dansau. Si, cu toate ca eram ostenita dupa plimbarea prin fermecatorul Bamberg, caci da, din Bamberg am pornit, nu am rezistat tentatiei. Asadar, in pasi de vals aveam sa-mi incep vacanta in Rothenburg ob der Tauber.
Din Karlovy Vary ne-am continuat drumul catre Germania. Sosele ca-n palma, strabatand codri desi sau marginite de meri si peri ce-si aplecau crengile de preaplinul toamnei, ne-au purtat pret de un ceas pana la granita. Acolo, stropi mari si desi au inceput sa cada din senin, probabil asa a gasit de cuviinta Germania sa ne dea binete. Dupa inca o de mers, am poposit in Bamberg. Minunatul Bamberg! Autentic si uimitor.
Asezare cu palmares, apreciata pentru izvoarele termale „vindecatoare”, Karlovy Vary este una dintre cele mai populare excursii de o zi din Praga. Odata ce ai ajuns aici, s-ar putea sa-ti cada cu tronc, asadar sa-ti doresti sa revii pentru o vacanta.
“To be or not to be, that is the question”. Dincolo de intrebari, raspunsuri. Dar si dileme. Una dupa alta, literele roiau in jurul nostru, formand cuvinte. Cuvintele dadeau nastere la povesti. Pe unele le stiam deja, insa altele erau noi si seducatoare.
Conceput ca un „hotel intr-o gradina”, cu un design ce ne-a dus cu gandul la terasele de orez din Bali, a fost locul unde dincolo de confort am gasit liniste si privelisti de neuitat.
Dürnstein. Cand am ajuns, nori grei pusesera stapanire pe cer si priveau de sus podgoriile cuibarite pe malul Dunarii. Ne faceau in ciuda, de parca stiau ce ne propuseseram pentru vizita. Doar muscatele de la ferestre inviorau atmosfera, inveselind pana si peretii scorojiti de ploi, pe care se catarau arabescuri de mucegai.
