Cele mai citite locatii:
Arhiva
In calatoria cu masina in Slovenia, parea ca nu noi am ales itinerarul, ci ca el ne-a dus pe unde a voit. Adevarul este ca ne-am lasat condusi catre asezari de unde nu ne mai venea sa plecam. Una dintre ele este Izola.
Asa cum ii sade bine unui oras pescaresc, Izola ne-a dat intalnire in port si ne-a potolit foamea cu portii generoase in care fructele de mare si-au facut loc din plin.
Un pranz perfect pe malul apei, cu barci leganandu-se alene la cateva zeci de metri de noi.
O diversitate de spectacole ale naturii au fost puse pe aceeasi scena, a Sloveniei. Spectatori cand entuziasmati, cand muti de uimire, asa ne declaram. Atunci cand in lumina reflectoarelor a aparut magicul lac Bled, aplauzele au fost la scena deschisa. Sub coviltirul dungat, bucurie si satisfactie au fost cuvintele de ordine.
In calatoria noastra cu masina prin Slovenia am poposit si in Koper, oras aflat la doar 19 km de Piran. Linistit peste zi, insa cu o atmosfera de vacanta in amurg, pare ca sfideaza si el timpul. In diferitele stiluri arhitecturale: baroc, gotic si renascentist venetian, isi etaleaza nonsalant eleganta unor vremuri demult apuse.
Daca esti in cautare de romantism atemporal si povesti medievale, iti sugerez sa iei in calcul Piran.
Cand am ajuns, soarele isi strangea in evantai razele, smaltuind barcile ce se leganau alene in port. Peste asezarea a carei istorie indelungata este cioplita in zidurile de piatra, se asternuse linistea. Doar marea cea fara de sfarsit se incapatana sa murmure in fundal.
In piata San Marco un loc pastreaza eleganta, rafinamentul si gustul a peste 300 de ani de istorie: Caffè Florian, o cafenea considerata “acasa” de catre personalitati notabile. Aici, de-a lungul vremii, nobilimea venetiana statea alaturi de ambasadori, negustori, oameni de litere si artisti, dar si de cetatenii obisnuiti ai La Serenissima.
In cingatoarea stranie a chiliei numarul 4 de la fosta manastire cartuziana din Valldemossa, am deslusit ravasitoare povesti de viata. Ah, pasii muti prin gradina de la Cartoixa in timp ce ascultam “Preludiul picaturii de ploaie” de Chopin, stiind ca el a compus-o chiar acolo!
Din iunie pana in septembrie e forfota pe strazile tivite de case cu ziduri de culoarea mierii. Chiar si-asa, Valldemossa isi pastreaza puterea de seductie.
“… o uriasa manastire cartusiana intre stanci si mare … fara manusi si fara sa-mi ondulez parul, la fel de palid ca intotdeauna, intr-o chilie ale carei usi Parisul ...” Valldemossa, decembrie 1838
In octombrie 1838, dupa cateva luni de aventura amoroasa la Paris, George Sand si Frederic Chopin au decis sa plece intr-o excursie pe insula Mallorca. Petrecusera vara impreuna, departe de privirile curiosilor, facand vizite frecvente la atelierul pictorului Delacroix.
“ Tot ceea ce un poet sau un pictor ar putea visa, natura a creat aici” a afirmat George Sand despre peisajul din Valldemossa. Sunt total de acord.
In inima acestei fermecatoare asezari din Serra de Tramuntana, 13 camere pline de caracter fac din Ca’s Papà un hotel unic. Fara sa stau pe ganduri, l-as alege din nou. Dincolo de localizarea excelenta, mai are un atuu: privelistea.
Aflati deja la a treia vizita ( da, nu ne-am saturat si inca mai gasim activitati de facut! ) am strans informatii legate de o mare parte dintre atractiile insulei. Merita? Tu decizi! Daca nu-ti este pe plac, iti las si alte destinatii surprizatoare din Anglia!
Inedita. Magazinul de desfacere pare mai degraba un muzeu al usturoiului. Peretii sunt incarcati cu informatii interesante despre usturoi, iar rafturile sunt pline … Cum altfel decat cu produse infuzate cu usturoi, ciocolata cu usturoi, maioneza cu usturoi, chutney-uri cu arome puternice de usturoi, bere cu usturoi negru, inghetata cu usturoi!?
"Am mancat o bucata de paine cu branza si am sorbit un pahar de vin. Gustul lor m-a facut sa simt ca eram acasa." Nikos Kazantzakis, Zorba Grecul .
Mancarea din Chania, asa cum o descrie si Kazantzakis, poarta cu ea o poveste simpla. Este o expresie autentica a traditiei culinare cretane, caracterizata prin utilizarea ingredientelor locale si a tehnicii culinare traditionale.
La cativa pasi de Campo Santa Margherita, Dal Nono Colussi ne-a intampinat nu doar cu aroma prajiturilor proaspete, ci si cu familia. Trei generatii si, in brate, vine repede din urma a patra.
In inima Venetiei, printre canalele ce infatiseaza un tablou desprins parca din visul unui artist, la doar cinci minute de mers pe jos de Piazza San Marco, am gasit un hotel cufundat in arta. Ai crede ca pozitionarea si renumele il fac sa depaseasca bugetul, insa nu e chiar asa. O camera rezervata din timp, a facut alegerea ideala.
Mijloc de aprilie (2024), Creta si o cazare ce ne-a intrat in suflet: Fagotto Art Residences. Ca de obicei, un loc cu poveste. Noutatea? Farmec venetian in ritm de jazz.
In Chania, fix in inima orasului vechi, am descoperit o oaza de confort si stil. Intr-o cadire venetiana care dateaza din 1540, construita pentru a servi drept sediu al administratiei venetiene, astazi se afla un fermecator hotel, renovat si decorat cu gust. Cu bun gust!
Fiecare pas pe care l-am facut in Anglia rurala a insemnat o calatorie in timp. Am ajuns in sate de poveste, neschimbate de secole, si ne-am pierdut pe strazi incarcate de istorie. Simplitatea si autenticul le-am intalnit la ele acasa. Fiecare colt de natura ne-a invitat sa gustam linistea si sa contemplam frumusetea.
Trairi trecute prin sita unor observatii acute si gust condimentat, la propriu. Ardeiul, subiect frecvent al povestilor tesute pe strazi inguste, tivite de case ale caror obloane colorate, cu precadere rosii, preiau firul narativ si-l impletesc cu iuteala, dand locului o aroma distinctiva. Espelette nu trebuie ratat atunci cand iti planifici o vacanta in Tara Bascilor.
“Mancarea spaniola este pur si simplu delicioasa. Cred ca este cea mai buna din lume”, spunea Ernest Hemingway in "The Sun Also Rises". Si cine ar putea sa-l contrazica ?!
Hotel Palacete. N-am fi putut face o alegere mai buna pentru cazarea din Hondarribia. Ce-i drept, am fost norocosi, caci camerele la hotelul de 1 stea se dau ca painea calda.
Ai crede ca lipsa stelelor il face mai putin atragator, insa straluceste cat toate celelalte la un loc. Cum ajungi in Piata Gipuzkoa (Plaza de las Cadenas), nu-ti mai poti lua ochii de la el.
In pas strengaresc si cu privirea captivata de frumusetea orasului, m-am pierdut printre casele colorate din Hondarribia. Vopsite in nuante vibrante de rosu, verde, albastru si galben, fatadele m-au purtat intr-un fermecator dans al culorilor. In umbra lor am descoperit vibratia unui loc in care trecutul si prezentul se simt deopotriva.
